Se afișează postările cu eticheta valoarea ramelor antice. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta valoarea ramelor antice. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a VII-a). Restaurarea ornamentelor lipsa sau deteriorate.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


C. Procedee de restaurare a ornamentelor lipsa sau deteriorate

In secolele XIX si XX ramele stucco, adica cele cu ornamentele aplicate, au fost deosebit de populare si abundente. Initial se crdea ca a fost gasit inlocuitorul perfect al lemnului sculptat, dar in timp masa termoplastica s-a dovedit a fi casanta si perisabila. Desi multe dintre ramele acestei perioade au supravietuit, niciuna dintre ele nu a traversat timpul fara a suferi daune masive, ornamentele aplicate suportand cele mai ample distrugeri si pierderi posibile.
Daunele suferite in timp la nivelul ornamentelor aplicate au o explicatie simpla. Ornamentele devin rigide si dure dupa uscare in timp ce lemnul din corpul ramelor ramane "viu", isi modifica mereu dimensiunile fizice si se deformeaza sub influenta alternarii sezoniere a umiditatii din aerul inconjurator. Ornamentul rigid cedeaza si se fisureaza, eventual se desprinde, sub tensiunea modificarilor din "subsolul" ramei.
Desi toate aceste distrugeri inseamna in final ornamente fisurate si lipsa, unele dintre ele sunt mai ample decat altele si restaurarea lor se face in mod dferit.

C1. Repararea fisurilor din ornamentele aplicate

De obicei fisurile acestea sfarsesc prin a fi chituite, ceea ce este o munca de chinez. Uneori este mai practic sa desprinzi ornamentul fisurat si sa relipesti bucatile lui mai strans, mai adunate de data asta, ceea ce duce la inchiderea fisurilor originale largi fara a le face sa dispara cu totul. Oricum, fisurile mari din masa ornamentelor inseamna o aderenta precara, adica ornamentele alea nu s-au fisurat degeaba, ci pentru ca abia se mai tin pe suprafata ramei, asa cum se poate vedea in Foto 26 si 27. Am fost nevoit sa recurg la acest din urma procedeu pentru a repara medalioanele decorative ale spandrel-ului unor rame diferite de cele de pana acum, rame ce incadrau tablouri de Aman apartinand Muzeului de Arta al Craiovei. Evident ca in acest caz trebuie reparata si suprafata inconjuratoare ramasa dezgolita.
Foto 26.
Ornamentul se mai tine doar in cateva puncte si fisurile lui tradeaza aceasta conditie

Foto 27

C2. Modelarea manuala a lipsurilor ornamentale marunte

Varfurile unor frunze, o floricica sau o petala lipsa de cici, colo, cateva perle pierdute din restul siragului se pot mai usor si mai repede reface prin modelare, din chit facut cu praf de creta si clei de oase, decat prin mulare si returnare.
Acum o mie de ani, cand pentru o scurta perioada de timp am lucrat ca restaurator pentru Larry Sharr, patronul faimoasei case Lowey, din New York, am devenit acolo coleg cu un refugiat chinez avand un trecut profesional si academic impresionant in China comunista. Supracalificat pentru munca facuta la Lowey, Mike, caci asta era numele lui american, modela din chit orice portiune de ornament lipsa dupa ce identifica in alta parte a ramei respectiva portiune lipsa. O facea din ochi, cu o rapiditate uluitoare si cu o nemaivazuta precizie. Folosea bilute mici din chit pe care le inmuia in palma si apoi le cladea si suda intre ele, modelandu-le cu spatula in forma dorita. Metoda modelarii cere si ceva talent, e drept, dar cum cei mai buni restauratori si constructori de rame sunt cu totii niste artisti ratati, care au rezistat tentatiei de a deveni falsificatori, talentul de modelator le este prins la butoniera la fel ca si simtul culorilor si al texturilor. Fotografia 28 exemplifica chituirea si completarea prin modelare a unei frunze de acant de la coltul uneia dintre cele 6 rame Aman aflate in lucru.

Foto 28


C3. Restauraea unor ornamente mari si complicate

Pentru succesul acestor operatii e nevoie de cam tot ce a adunat omul de prin scoli si din viata si poate fi aplicat cu succes in rezolvarea unor probleme ce tin in principal de imaginarea unor scule si dispozitive, luarea unor mulaje complexe, turnare, modelare, microsculptura, geometrie, fizica si chimie, solventi si lubrefianti si multe, multe altele. In acest loc se va vedea la lucru nu doar rabdarea si talentul cat mai ales stiinta si judecata tehnica a restauratorului. Pe cand lucram cu Peter Stetler, ca restaurator, la New York, erau zile in care nu faceam decat sa intorc pe toate fetele o lucrare si sa incerc sa radiografiez cu mintea ce aveam sa gasesc si sa mi se intample atunci cand voi porni la treaba. Din punctul de vedere al unui strain, pierdeam timpul si eu si seful meu, vorbind, analizand, cautand indicii subtile, ca niste criminalisti, care sa ne confirme sau sa ne infirme ipotezele de lucru. Iata mai jos doar un marunt exemplu de surpriza ce te pandeste in restaurarea ramelor (Foto 29 si 30).

Foto 29

Foto 30

Cu tehnicile concrete de ampretare, turnare si reconstituire a ornamentelor mari ne vom intalni in povestea urmatoare din ciclului dedicat restaurarii unor rame Aman. Pana atunci, in incheiere, sa mai privim doua imagini care vorbesc de la sine. Ultima dintre ele este postata din pura precautie, ca sa va linistesc ca in final totul va arata asa cum trebuie dupa ce Niculina isi va face numarul ei de magie si va patina ramele reaurite.

 Foto 31

Foto 32


Va urma


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

miercuri, 8 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a VI-a). Fisurile ramelor




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


B2. Fisurile datorate viciilor de constructie si defectelor din lemn

Orice imbinare in lemn implica lipiri cu clei si fixari prin feronerie (cuie, suruburi, placute metalice etc.). Ascunse vederii la inceput, aceste imbinari sfarsesc prin a-si semnala tot mai insistent prezenta sub forma unor fisuri care descriu suparator de precis si inestetic traseul imbinarilor respective. Defectele lemnului (noduri, lentile rasinoase, putreziciuni etc.) isi vor trada dupa un timp si ele prezenta tot prin fisuri pe suprafata ramei. Aceste fisuri sunt insa ceva mai pitoresti, daca ma pot exprima astfel, in sensul ca ele sunt intamplatoare atat ca frecventa cat si ca desen. Si unele si celelalte vor trebui reparate atunci cand rama va incapea pe mana restauratorului caci ele evolueaza si se agraveaza in timp. Iar ceea ce nu faci astazi, cand rezolvarea este inca relativ simpla, o va face precis altcineva, altadata, cand ii va fi mult mai dificil, daca nu chiar imposibil sa mai salveze situatia.

Iata cum apar fisurile datorate delaminarii lemnului pe traseul imbinarilor prin lipire cu clei si cuie, resectiv cele cauzate de noduri.



Foto 16

Foto 17

Foto 18

Foto 22


Foto 23

Foto 24

Repararea acestui tip de fisuri implica reasamblarea partilor de lemn, daca ele sunt deja sau ameninta sa se dezlipeasca. Daca imbinarile sunt insa solide, fisurile se deschid "medicinal" sub forma de canal cu profilul in V, se impregneaza cu clei de oase cald si fluid, apoi se plombeaza cu chit daca canalul respectiv nu depaseste 2 mm in adancime. Chitul nu trebuie sa depasesca suprafata lemnului caci el mai trebuie acoperit si cu gesso, in straturi destule pentru a avea ce nivela prin slefuire, dupa uscare.

Nu toate fisurile ramelor antice trebuie sa-l preocupe pe restaurator. Daca ar fi sa personificam rama, atunci restauratorul trebuie sa se intrebuinteze sa refaca membrele ei lipsa, ranile adanci, dantura stirba, nu si ridurile, bronzul ori paloarea tenului. Tenul ramei poarta patina timpului si pe aceasta vom cauta sa o protejam cat mai bine. Ridurile de pe "tenul" ramei sunt niste firisoare fine, agitate si dense, aproape ca o retea (Foto 25). Intre aceste fisuri delicate cele datorate clacarii elementelor constructive sau nodurilor apar suparator de vizibile, aproape amenintatoare, usor de recunoscut.

Foto 25

Aici ar fi locul catorva explicatii tehnice pentru a intelege mai bine de ce nodurile sunt periculoase in viata ramelor si de ce ramele masive se croiesc neaparat din lemn stratificat (sau laminat). 

Nodurile lemnului

Nodurile nu sunt altceva decat crengile si crengutele copacului. Orice crenguta origineaza din maduva trunchiului sau din maduva (engl. pith) altei crengi din care se dezvolta. Prin sectionarea longitudinala a trunchiului, asa cum stau lucrurile la gater, scandurile si dulapii rezultati poarta in ei, sub forma de noduri, urma crengilor.  
Crengile vii in momentul taierii copacului produc asa numitele noduri albe, necazatoare. Crengile care au murit cu mult inainte de taierea copacului, cu timpul s-au innegrit si uscat, fiind in final coplesite si acoperite, inglobate in masa lemnoasa noua produsa prin cresterea in grosime a trunchiului. Aceste crengi moarte, inghitite de trunchiurile vii si aflate in crestere ne dau asa zisele noduri negre, cazatoare. Nodurile albe crapa, dar nu se desprind din masa lemnoasa inconjuratoare. Cele negre nu crapa dar se desprind. 
Cheresteaua cu noduri este de calitate inferioara. Cu cat nodurile sunt mai multe, mai mari si mai negre, cu atat mai slaba va fi calitatea lemnului respectiv. Din lemnul cu noduri se produc insa furnire interesante, cu care se placheaza mobila, dar in rame nu avem nevoie de noduri pentru ca lemnul tinde sa crape, sa se indoaie si sa se rupa exact la noduri, iar asta este abia un mic "bonus" pe langa alte miscari si transformari ale lemnului despre care am amintit deja.

Nodurile cazatoare (negre) din corpul ramei se extrag si se relipesc la loc dupa ce li s-a indepartat coaja si li s-a curatat cuibul. Deoarece volumul nodului este mai mic decat al gaurii lasate in urma, recomand folosirea unui adeziv ingrosat cu un filler de genul prafului de creta sau prafului de lemn. Adezivii epoxidici, mai scumpi, au calitatea de a umple cavitatile si de aceea pot fi folositi cu succes in acest caz.
Nodurile albe vor crapa adanc dar nu se vor desprinde. Fisurile nodurilor trebuie plombate cu lemn nou sau chituite, apoi se va reface stratul de gesso.

Laminarea lemnului

Lemnul continua sa-si schimbe dimensiunile si forma (sa se curbeze dupa reguli precise) tot timpul. Pentru a opri aceste evolutii si a-l stabiliza, dar si pentru a-i mari volumul si rezistenta fizica, lemnul se lamineaza, adica se lipesc mai multe scanduri intre ele, avand grija sa fie aranjate in asa fel incat sa se incruciseze tendintele naturale de incovoiere si rasucire ale fiecarei scanduri in parte. Cu acest prilej se izoleaza si se anihileaza si forta de reactie a nodurilor. Catargele corabiilor de odinioara erau realizate din lemn astfel laminat si ele rezistau inzecit mai bine decat daca ar fi fost croite din lemnul aceluiasi copac. 
Dupa multi ani laminarea incepe sa se deterioreze si atunci apar fisurile acelea lungi si drepte pe laturile ramei. Odata inceputa deteriorarea laminarii aceasta va continua neabatut pana la evantuala descleiere a partilor ei componente. Nimic nu este etern, dar intre doua rele suntem datori sa-l alegem pe cel mai mic dintre ele si, din punctul de vedere al constructiei ramelor, laminarea ramane solutia incomparabil mai durabila si mai buna decat ar fi fost lemnul "pur sange".

Fisurile legate de delaminare sunt lungi, drepte si urmeaza traseul lipiturii care a inceput sa cedeze. Daca delaminarea se gaseste in fazele incipiente, fisura este fina si mai scurta. Se va deschide cu bisturiul si se va practica un canal in forma de V, in lungul lipiturii originale, indepartandu-se partea de lipitura care a cedat. Acel canal se va inchide apoi cu lemn nou sau, daca nu este profund, se va chitui. Daca insa delaminarea este profunda, fisura va fi si ea proeminenta, larga si pe toata lungimea laminarii. Fisurile profunde invita la o chibzuinta matura in scopul determinarii celor mai bune metode de a o trata pentru ca, pornind de la dorinta de a opri avansul acestui gen de primejdie la integritatea ramei,  se poate ajunge usor la dezmembrarea completa a ramei (si nu doar de la colturi). Pusul laolalta a ramei dupa aceea presupune cunostinte profunde privind constructia ramelor antice. Ma infranez sa intru in amanunte de data asta din teama sa nu inspir un curajos sa se aventureze pe acest taram si sa ruineze o frumoasa si pretioasa rama antica. Acest gen de fisuri este atat de periculoas incat restauratorii prefera adesea sa le acopere "cosmetic", la suprafata, si sa lase unui restaurator nenascut inca o bataie de cap amplificata de trecerea anilor.


Va urma


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

duminică, 5 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a V-a). Cum procedam cu fisurile ramei.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


B) Procedee de reparare a diverselor tipuri de fisuri dezvoltate in corpul ramelor vechi


B.1. Fisurile de la colturi, 

Cele mai banale fisuri si primele care apar in viata ramelor sunt cele situate la partea interioara a colturilor ramelor, respectiv acele fisuri care in timp se deschid tot mai mult si traduc fara gresala slabirea progresiva a imbinarilor dintre cele patru laturi ale ramei (vezi Foto 15).

Foto 15

Acest tip de fisura este, asa cum am zis, prima care va apare in rame si cea care evolueaza in chip dramatic, imposibil de prevenit, de la o simpla fisura abia vizibila, in rama inca noua, pana la o deschidere care poate fi masurata in milimetri si chiar centimetri, in functie de latimea ramei, umiditatea lemnului folosit la confectionarea ramei precum si de felul in care a fost sau nu laminat acesta inainte de profilare. Explicatia acestui tip de fisura consta in existenta si actiunea concertata a urmatorilor patru factori.
    a) Structura lemnului este tubulara pe toata lungimea lui. Prin aceste tuburi circula candva seva de la radacini catre frunze. Dupa doborarea copacului, apa din seva se evapora treptat (natural sau fortat) iar mineralele se depun in peretii celulelor lemnoase, contribuind astfel la rezistenta si rigiditatea lemnului.
   b) In toate constructiile din lemn intalnim diverse tipuri de imbinari: prin impanare, lipire, cuie etc. Majoritatea ramelor sunt imbinate prin incleiere si cuie, adica prin lipirea cap la cap a unor segmente profilate, de lungimi bine determinate, a caror extremitati au fost taiate cu exactitate la 45 de grade. Or acest tip de imbinare este pe cat de estetic, pe atat de deficitar deoarece incearca lipirea a doua suprafete reduse si extrem de poroase. Lemnul poate fi lipit foarte durabil doar pe lungime, in lungul fibrelor, nu transversal (cap la cap), in continuarea capilaritatii lui.
   c) Teoretic vorbind, lemnul nou (inca ud) va pierde apa pe care o contine pana cand va ajunge intr-un punct de echilibru cu umiditatea relativa ambientala. Dar prin uscare lemnul isi modifica dimensiunile fizice, adica se miceste, iar fenomenul asta se petrece mult mai sever de-a curmezisul fibrelor (tubulaturii) decat pe lungimea lor.
   d) Daca ambientul ar avea o temperatura si umiditate constanta, modificarile dimensionale ale lemnului ar trebui sa inceteze atunci cand ar ajunge in echilibru cu umiditatea relativa ambientala.  Din pacate insa obiectele din lemn nu pot fi pastrate sub clopot de sticla iar umiditatea relativa a aerului difera de la sezon la sezon si chiar de la o ora la alta a zilei. Pe scurt, umiditatea relativa a aerului scade si creste odata cu temperatura din jur. Astfel, iarna aerul este uscat si lemnul se va "strange", dar se va "umfla" la loc vara, atunci cand va recastiga treptat apa eliberata pe parcursul sezonului uscat si rece. Lemnul din cele patru laturi ale ramei va cunoaste fiecare in parte un maxim dimensional vara si un minim dimensional iarna, an dupa an, deceniu dupa deceniu, secol dupa secol. Nici cea mai solida imbinare n-ar rezista la aceste continue schimbari dimensionale fara sa slabeasca si in final sa cedeze complet, si cu atat mai putin ar putea rezista cea mai fragila dintre imbinarile posibile, respectiv cea intalnita la colturile majoritatii ramelor.

Doar marile muzee ale lumii isi pot permite sali savant climatizate si acolo miscarile dimensionale ale exponatelor executate din lemn sunt controlate in foarte buna masura. Deocamdata insa nu putem astepta facilitati identice si de la un muzeu ca cel din Craiova, ceea ce inseamna ca ramele si restul obiectelor din lemn de aici vor continua sa oscileze dimensional de la un sezon la altul. Norocul face sa fi putut repara aceste rame Aman in sezonul rece, adica atunci cand umiditatea atmosferica scazuta face ca fisurile de la colturi sa aiba amplitudinea maxima. Daca am fi restaurat aceste rame vara, am fi inchis niste fisuri care insa ar fi continuat sa avanseze in toiul iarnii, ceea ce ar fi insemnat cu certitudine redeschiderea colturilor, chiar daca sub forma unor fisuri mult mai marunte decat inainte de restaurare.

Fisurile cauzate de cedarea imbinarilor diagonale ale ramelor se repara prin refacerea imbinarilor ramei, daca acestea sunt grav compromise,  apoi curatirea fisurilor si plombarea lor cu lemn uscat si fasonat (vezi Foto 19), in asa fel incat, in final, dupa regesso-uire (vezi Foto 2o) si refinisare zona refacuta sa devina imperceptibila chiar si unui ochi avizat (vezi Foto 21).

Foto 19

Foto 20

Foto 21


Va urma


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

joi, 19 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a III-a). Ravagiile timpului.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  



                                        Foto 09                                                           Foto 10

Pentru inceput vom inspecta atent starea initiala a ramelor in scopul determinarii numarului si gravitatii defectelor de constructie precum si a daunelor suferite de acestea in timp.  In calitatea mea dubla de constructor de rame si de restaurator sunt in deplin control a ceea ce urmeaza sa se intample pentru ca, dupa o expresie [draga mie] de-a doamnei director Roxana Teodorescu, eu sunt tatal si doctorul ramelor [lor]. Ma intereseaza prin urmare nu doar lipsurile fizice si vatamarile care trebuiesc tratate, ci si defectele de constructie care mai pot fi corectate sau izolate, prin aceasta oferindu-mi o sansa suplimentara de a face o lucrare de restaurare durabila si de foarte buna calitate.

Sa dam un exemplu de interventie la nivelul constructiei ramei. Daca o rama are colturile larg deschise si se mai tine impreuna doar prin cateva cuie, asta inseamna serioase defecte de imbinare, de pilda, constructorul ei a folosit doar clei si cuie, iar acestea din urma fusesera fie prea putine, fie prea scurte, ori necorespunzatoare ca forma etc. Orice relipire a ramei aflate in aceasta conditie nu va rezolva natura subreda a imbinarilor si, daca se ignora aceste defecte de constructie, mai devreme sau mai tarziu imbinarile vor ceda din nou.  Desi interventia mea la acest punct ar modifica amprenta superficialitatii tehnice originale, daca si proprietarul ramei este de acord, eu prefer sa refac integral imbinarile in sensul ca voi desface complet rama, voi curata si apoi reimbina rama, de data asta folosind si cateva dibluri sau biscuiti, la interior, ceea ce le va face chiar mai durabile decat au fost ele realizate initial. In final, interventia aceasta ramane invizibila ochiului, ascunsa fiind in interiorul corpului ramei, dar prin aceasta interventie imi ofer un obiect stabil si rezistent asupra caruia sa continui munca de restaurare, iar proprietarul /proprietarii viitori ai ramei/ se aleg cu o lucrare bine executata si forte durabila. 

De subliniat ca in restaurararea ramelor antice e nevoie de toata stiinta, experienta si rabdarea restauratorului pentru ca acesta este constrans a reface partile lipsa sau pe cele deteriorate, fara a se atinge de restul "sanatos" al ramei, adica fara a depasi mai mult decat este strict necesar suprafata de lucru. E ca si cum s-ar impune constructorilor sa ridice un zgarie nor la intersectia dintre doua strazi centrale fara a intrerupe sau periclita deloc traficul rutier si pietonal normal. Mai mult, in final e de asteptat ca zonele restaurate sa fie perfect integrate in "peisaj" si imperceptibile ochiului neinstruit sa vada si neavertizat sa caute intr-o anumita directie. Aceasta performanta implica nu doar cunostinte tehnice vaste dar si capacitatea de a discerne intre cele mai fine nuante de culori, volume si luminozitate. Fara nicio exagerare, un bun restaurator trebuie sa fie cel mai bun artist printre tehnicieni si cel mai bun tehnician printre artisti, un formidabil falsificator a carui munca nu incalca legea. 

In cele ce urmeaza ne vom ocupa separat, mai intai de doua rame Aman cu panouri canelurate, si apoi de alte patru rame realizate intr-un stil hibrid. Toate cele sase rame au au fost foarte probabil construite in Franta, in a doua jumatate a secolului XIX si au ornamentele aplicate, fiind original aurite in foita de aur de 23,75 K.
Multimea defectelor si daunelor suferite de rame pe parcursul timpului, inclusiv cele aparute din vina celor care au incercat sa le restaureze si le-au acoperit cu vopsea de bronz, a facut imposibila salvarea suprafetelor aurite originale. Aceasta nefericita imprejurare a usurat insa considerabil munca de restaurare prin aceea ca nu am mai fost obligat  la respectarea riguroasa a regulilor descrise mai sus si am putut reauri si repatina ramele in intregime, fara emotii in foita de aur de 23,75K.

Iata doua imagini din timpul muncii de curatare a vopselei de bronz, proces in care s-a pierdut totodata si foita de aur originala, ramanand pe rama doar bolusul galben. Hainele groase stau dovada faptului ca in acea zi friguroasa ventilatoarele pompau masiv aerul viciat in afara incaperii si in incapere era la fel de frig ca si afara (vezi Foto 09 si 10).

Iata mai jos si un foarte sumar inventar imagistic al deteriorarilor suferite de ramele Aman in timp.

Foto 11

Foto 12

 Foto 13

 Foto 14

Foto 15

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------





Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

marți, 17 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a I-a). Scurt istoric al ramelor Aman.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Scurt istoric al ramelor Aman

Aman a folosit ramele contemporane lui iar dintre acestea una i-a placut atat de mult incat a folosit-o destul de des pentru ca, dupa ani, expertii romani sa o eticheteze drept "rama Aman".  Iat-o mai jos in varianta ei franceza (Foto 06) si apoi in cea americana (Foto 7).

Foto 06

Foto 07

Vorbim aici despre neoclasicul francez, rama cu caneluri paralele si perpendiculare pe toata lungimea concava a panoului frontal, panou care la colturi este impodobit cu frumoase frunze de acant. In interiorul acestor rame gasim una sau chiar mai multe rame, mici si delicate, cu suprafete in trepte delimitate cu siraguri de ornamente filigranate sub forma de perle sau scroll. Aceste insertii sunt uneori numite impropriu paspartura. Suprafetele laterale sunt tot concave si se sfarsesc printr-o treapta de aproximativ 1 cm pe care un alt ornament filigranat ce curge de jur imprejurul ramei isi afla locul. Apexul ramelor acestora cunoaste doua solutii. Cea mai populara dintre ele o vedeti in fotografia 06 si 07 si consta intr-un ornament de tip lantisor care curge intre doua borduri paralele suprainaltate. O alta versiune are un colan din frunze de laur, mai rar de stejar, plasat pe o platforma aflata in planul celor doua borduri paralele.
Foto 08

Rama asta isi trage sevele dintr-un tip de rame Ludovic al XVI-lea (vezi foto 08) si a fost atat de populara in ultima parte a secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX incat o intalnim practic pretutindeni in lume, cu foarte mici diferente regionale. De pilda, diferenta intre varianta franceza si cea britanica /americana/ este foarte subtila si consta, in principal, in latimea spatiului dintre canelurile sculptate in panou. Cele franceze au distantele putin mai mari, benzile luminoase citindu-se mai late, iar frunzele de acant sunt ceva mai masive si mai viguros lucrate. Atat.

Rostul restaurarii ramelor

Doua din ramele Aman primite spre restaurare din partea Muzeului de Arta al Craiovei erau de acest tip, iar celelalte patru (dintre care trei aveau un spandrel oval -un fel de paspartura realizata din lemn) erau, din punct de vedere stilistic, un hibrid de Ludovic al XV-lea. Toate aceste 6 rame aveau ornamentatia aplicata  dintr-o masa termoplastica, prima masa plastica organica inventata de oameni, masa care are proprietatea ca atunci cand este fierbinte ia diverse forme, prin presare in matrite, iar ulterior, dupa racire, retine acele forme si ramane flexibila, putand fi mulata pe suprafata ramelor. Fixarea acestui tip de ornamente pe suprafata ramei se face prin reactivarea cleiului de oase din masa acestora, respectiv prin simpla aburire controlata a reversului lor. Odata cu uscarea ornamentelor, ele devin dure si casante, precum ceramica, si pot fi ciobite prin lovire.

Nu doar loviturile, ci si miscarile sezoniere dramatice ale lemnului, miscari datorate absorbirii ciclice a umiditatii din atmosfera, vara, si cedarii acesteia catre mediul inconjurator, iarna, fac ca ornamentele de pe rame sa se fisureze si chiar sa se desprinda in timp. Uscarea si modificarile dimensionale sezoniere ale lemnului sunt responsabile si de desfacerea ramelor din lemn la partea interioara a imbinarilor. Cu timpul pana si cele mai bune imbinari cedeaza complet la colturi, pe masura ce cleiul care le uneste se fisureza si se faramiteaza sub actiunea schimbarilor repetate de umiditate dar si a bacteriilor. Acestea sunt transformari inevitabile care tin de procesul natural de imbatranire al lemnului din rame. Interventia restauratorului devine imperios necesara in aceasta faza pentru ca degradarea ramelor, odata inceputa, este un proces accelerat de descompunere ce duce inexorabil spre distrugerea ireparabila a ramei. Temperatura si umiditatea constanta din interiorul muzeelor mari si bine dotate intarzie considerabil acest proces de imbatranire. Acelasi efect de conservare si prelungire a vietii obiectelor din lemn il are si restaurarea facuta in mod profesionist.


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

duminică, 15 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a II-a). Defecte vizibile si mult mai multe defecte ascunse.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                        
*                                                                                                                                          
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Trei ecuatii cu trei necunoscute

Cand proprietarul unei rame vechi si deteriorate isi propune sa o restaureze el vrea sa afle raspunsuri multumitoare la trei intrebari
1. Te pricepi s-o faci bine?
2. Cat costa lucrarea? si
3. Cat dureaza?
Din cele trei intrebari la prima este cel mai simplu de raspuns, caci experienta si realizarile anterioare pot fi usor dovedite sau rapid verificate prin cateva telefoane sau email-uri bine tintite. Daca as fi eu cel care cauta sa angajeze un restaurator, m-as uita cu atentie la ceea ce a realizat el in trecut, cu mainile lui, mai degraba decat la diplomele, functiile si titlurile publicate. Mult mai greu e raspunsul rapid la celelalte doua intrebari pentru ca costul unei restaurari este, evident, legat de durata si complexitatea ei iar complexitatea si durata, surpriza! raman doua mari necunoscute pana la sfarsit. Cine zice altfel, minte! Sau e hotarat sa procedeze hoteste cu un simplu lift up, un machiaj, indiferent de ce i-ar zice gura.

Uneori (cel mai adesea, din pacate), incorectitudinea restaurarii este dictata chiar de interesele comerciale ale comanditarului lucrarii respective care va insista sa plateasca putin si sa primeasca in schimbul acelor bani o lucrare cosmetica sau o butaforie. O restaurare corecta insa inseamna a repune bunul restaurat in circuitul public sau privat pentru cel putin inca o suta de ani, fara alte reparatii sau interventii ulterioare, presupunand ca obiectul cu pricina va fi bine intretinut si ferit de accidente majore (foc, inundatii, cutremure, accidente de transport etc.).

Defecte vizibile si defecte ascunse

Dificultatea aprecierii complexitatii si implicit a duratei lucrarilor de restaurare deriva din faptul ca obiectele aflate in nevoia de a fi restaurate sufera nu doar de defecte aparente, usor de depistat si inventariat, ci mai ales de vicii si defecte ascunse pe care nu le vei putea cunoaste si adresa decat prin atacarea lucrarii si "deschiderea pacientului" pe masa de operatie. Unele defecte ascunse lasa urme si la suprafata ramelor, de pilda sub forma unor fisuri specifice acolo unde exista un nod, un cui sau o delaminare a lemnului, dar de cele mai multe ori defectele ascunse sunt exact asa cum le spune si numele, ascunse vederii. Un restaurator corect nu va putea trece peste aceste defecte si va trebui sa le corecteze pentru a putea continua sa lucreze pe un teren sigur. Ori tocmai natura si numarul acestor defecte ascunse si durata repararii lor fac o simpla ruleta din orice tentativa de estimare a complexitatii si duratei si implicit a pretului restaurarilor.

Aviz visatorilor. Sumele platite pentru restaurari par uriase la prima vedere chiar si celui care le cere, dar in realitate ele se dovedesc mereu a fi insuficiente. Va pot zice doua lucruri: 1) n-am auzit pana acum de restauratori care sa se fi imbogatit doar din munca asta si 2) m-ati pune in mare dificultate daca mi-ati cere sa numesc repede o lucrare anume la sfarsitul careia sa fi fost multumit ca am facut nu numai o treaba buna, dar m-am ales si cu un profit de pe urma ei. Personal privesc spre restaurari ca spre painea mea neagra pe care o mananc fie de foame, fie din orgoliu sau placerea de a fi util unui prieten sau unei institutii la care tin. Ramele pe seama carora imi construiesc acest mic curs de restaurare n-au facut nici ele exceptie de la regulile si statisticile mentionate mai sus.

Pe afara e vopsit gardul...

La propriu si la figurat, pana la sfarsit. Sa ma explic. 
Cele sase rame apartin unor lucrari de Theodor Aman. Acest pictor a fost un "boier" cum le zic eu artistilor care-si doresc rame bune si foarte bune in jurul lucrarilor lor, stiind ca incadrarea schimba nu doar aspectul si pretul, ci poate schimba chiar destinul unei lucrari. Aman obisnuia sa isi comande rame bune, din Franta, si nici de data asta legenda lui nu s-a dezmintit caci toate cele sase rame au fost executate manual si au fost aurite cu foita de aur de 23,75 karate, lucru pe cafe l-am determinat, prin comparatie, cu ajutorul atlaselor de produse ale diversilor fabricanti de foita de aur. La acest nivel consider ca nu mai e nevoie sa subliniez diferenta intre asa zisa foita de aur (Schlagmetal) si adevarata foita de aur.

Am motive sa cred ca si aceste rame au fost executate undeva, intr-un atelier din Franta, desi nu am vazut nici o eticheta sau emblema lamuritoare in aceasta privinta si asta e ceva ciudat, ramele avand aparent toate atributele pentru care ar fi meritat sa fi fost "semnate". La o prima inspectie toate cele sase rame mi s-au parut surprinzator de solide, in sensul ca imbinarile erau si dupa mai bine de o suta de ani foarte ferme si sanatoase, asta datorandu-se in special cheii italiene (lap joint, engl) in care erau inchise ramele, spre deosebire de ramele franceze pe care le intalnisem pana atunci si care erau imbinate prin taiera sipcilor la 45 de grade, fixate mai apoi cu clei de oase si cuie, din ambele parti, plus o pana lunga si oarecum ascutita, cu un profil in coada de randunica, care se introducea in canalul practicat pe spatele ramei, de-a curmezisul imbinarii. Solutia de imbinare aleasa de constructor a fost una fericita, imbinarile ramelor fiind astfel "cusute" foarte durabil. (Foto. 01)

Foto. 01

Foto 02

Surpriza a venit insa de la lemnul folosit care, spre deosebire de tot ce stiam despre ramele francezilor, era din categoria C, adica lemn de constructii sau de foc, plin de noduri si alte defecte (Foto 02 si 03), pastrand inclusiv miezul sau pulpa lemnului (vezi Foto 01), portiune care este extrem de instabila si care sfarseste intotdeauna prin a produce fisuri adanci (vezi Foto 01) si distorsiuni in lemn. A fost o mare surpriza pentru mine sa vad ca sase rame lucrate manual si aurite in aurul cel mi pur au fost construite atat de meschin. Lemnul a crapat ca toate visele, asa cum era de asteptat, si cu siguranta s-ar fi corfit si deschis la imbinari daca n-ar fi fost pentru virtutile sistemului de imbinare, judicios ales, in nut si fether (limba, pana?).

 Foto 03

 Foto 04

Foto 05
  
Ramele au mai fost atinse candva, in trecut, de maini nepricepute (restauratori prost instruiti) care au stricat ramele nu numai prin lipsa lor de talent si cunostinte, dar mai ales prin aceea ca, dupa ce si-au desavarsit "opera", probabil in epoca comunista, neavand foita de aur laindemana au folosit Schlagmetal si, vazand probabil diferenta de culoare si luciu intre locul reparat si restul ramei, au recurs la vopseaua de bronz. Ori suprafata acoperita cu pulbere de bronz are o aparenta mata si pamantoasa prin comparatie cu aurul sau Schlagmetal-ul. Vazand ca au sarit din lac in put, restauratorii nostri de odinioara si-au luat libertatea de a uniformiza aspectul ramelor prin pictarea lor in intregime cu vopsea de bronz. Operatia a mascat bine nepriceperea lor, dar a provocat o dauna ireversibila ramelor in sensul ca, ramele fiind aurite initial cu ulei (Mixtion), vopseaua de bronz nu mai putea fi inlaturata fara a ataca si inlatura totodata si stratul de aur de dedesubt.  Asta inseamna ca, inevitabil, dincolo de restaurarea fizica propriuzisa, ramele necesitau a fi in final complet reaurite ceea ce, din punctul de vedere al standardelor de restaurare, este o blasfemie dar din punctul de vedere al restauratorului o usurare, pe cate o voi explica la vemea potrivita.

S-a purces la curatarea ramelor atat de bronz cat si de aur. Iar aici ne asteptau ultimile surprize. Ornamentele se tineau intr-un fir de lac sau prin "sinergia faptelor" si cadeau unul dupa altul, bucati-bucati, atunci cand nu mai era vopseaua de bronz care umpluse crevasele si capilarele sa le tina, solidificand ansamblul stucaturii. De parca curatirea si reatasarea bucata cu bucata a ornamentelor cazute nu era de ajuns, acum se zareau in toata hidosenia lor si urmele reparatiilor anterioare, basca ceva de neimaginat pentru niste rame de calitatea si valoarea acestora: ornamentele fusesera fixate in cuie atunci cand mai erau flexibile si incasante, ceea ce denota o graba si o superficialitate inimaginabila din partea constructorului francez (vezi Foto 04 si 05). Numeroase cuie n-au fost niciodata chituite iar aurul de aproape 24K a fost asternut deasupra, asa cum si noi, romanii, pana nu demult obisnuiam sa turnam asfaltul direct peste pamant si praf, pe principiul ca multi vad si putini pricep.

Aceste vorbe fiind spuse, citite si intelese, va va veni mult mai usor sa urmariti si sa intelegeti puzderia de imagini cu care am sa va retin atentia incepand cu postarea urmatoare.


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------




Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com