Se afișează postările cu eticheta Pallady. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pallady. Afișați toate postările

luni, 5 martie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a XII-a si ultima). Aurirea.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  


In sfarsit, bifand cu succes toate aspectele tehnice premergatoare, am ajuns in cele din urma sa ne referim si la reaurirea portiunilor restaurate sau, dupa caz, a intregii rame. Reaurirea comporta urmatorul parcurs.

   1) Se va curata suprafata originala pe o latime variind intre 2 si 3 cm in jurul ariei afectate de reparatii, expunandu-se asfel aurul original. Acest lucru ne va permite, pe de-o parte, sa "citim" tipul de aur necesar si apoi ne va usura considerabil munca de matching si blending.

   2) Cu ajutorul atlasului producatorilor de foita de aur (vezi Foto 42) se vor identifica atat titlul (in carate) cat si producatorul celei mai potrivite foite de aur.
Foto 42. Atlasul producatorilor de foita de aur

Insist asupra a doua aspecte deosebit de importante:

            2a)  deoarece restaurarea ramelor este o munca migaloasa si indelungata, ar fi pacat sa va inecati la sfarsit, din lipsa de rabdare si rigurozitate. Costul remedierii aventurii de a fi folosit un alt aur decat cel optim va intrece cu mult pretul platit pentru identificarea corecta si procurarea aurului celui mai potrivit fiecarei lucrari in parte. In cazul nostru a fost nevoie sa achizitionam un aur italian, Manetti, de 23,75K.
            2b) foita de aur autentic este de multe ori mai scumpa, pe unitate de suprafata, decat asa numita "foita de aur din Fondul Plastic", care nu e decat o imitatie de aur alcatuita dintr-un aliaj de cupru si zinc. Acest aliaj se prezinta in trei nuante, varianta cu numarul 2,5 reproducand cel mai bine culoarea reala a aurului. Spre deosebire de Schlagmetal, care se vinde in foite de 14 x 14 cm, foita de aur autentica e mult mai subtire si are doar 8 - 8,5 cm latime. Scumpa sau nu, aurirea e platita in ultima instanta din buzunarul clientului, nu al restauratorului, si e bine sa va asigurati ca aveti indeajuns de multa foita pentru a va ajunge pentru toata lucrarea si ca va vor mai si prisosi cateva carticele salvatoare in cazul ca veti avea de corectat niste greseli. Oricat de multa experienta de auritor veti fi avand, patinarea suprafetelor reaurite implica necesarmente un proces de "dibuiala". Or dibuitul inseamna tatonari si, daca ati gresit (si legea lui Murphy ne avertizeaza ca asa ceva este perfect posibil), va trebui sa curatati si chiar sa reauriti suprafata respectiva in chip repetat pana nimeriti "that perfect matching". Iar asta-i momentul cand imi veti multumi ca v-am atentionat insistent asupra acestui pericol, salvandu-va atat obrazul cat si punga.
   
   3) Se pensuleaza bolus colorat in 5-6 straturi uniforme, lasandu-se sa se usuce fiecare strat inainte de a purcede cu urmatorul.
Foto 43. Bolus ocru si caramiziu se pensuleaza pe rama 

Pentru a calca riguros pe urmele celui care a construit ramele tablourilor lui Aman, am folosit bolus ocru pe toata suprafata urmat de bolus caramiziu doar pe varfurile ornamentelor si in zonele care urmeaza a fi lustruite (Foto 43). Ocrul a fost ales de catre artizanii de acum mai bine de o suta de ani pentru simplul motiv ca escamoteaza foarte bine rupturile si pauzele de aurire, in special in zonele adanci ale ornamentului, nemaifacand necesara peticirea imperfectiunilor marunte de aurire. De altfel la toate cele 6 rame Aman m-a surprins neplacut atitudinea de-a dreptul balcanica a artizanilor care le-au executat. Ei au folosit in chip sistematic materiale si procedee indoielnice, acolo unde ele ramaneau ascunse vederii, si aur aproape pur pentru fatada. 

Bolusul este o suspensie de argila colorata, deosebit de fina, intr-o solutie apoasa de clei animal de cea mai buna calitate posibila. In functie de zonele din care provine el,  bolusul variaza la culoarea. Pe parcursul secolelor de exploatare, multe dintre zacamintele traditionale de argila pentru aurit s-au epuizat si asta face ca munca restauratorului sa fie inca si mai dificila, caci el va trebui sa se descurce cu bolusuri de culori nepotrivite si sa treaca prin mari suferinte si emotii in procesul general de matching. Bolusul nepotrivit va fi perceput prin transparenta aurului drept o pata de culoare, ceea ce tradeaza rapid locul in care rama a fost reparata superficial. 

   4) Aurirea propriuzisa. Daca vor sa aiba rezultate fericite, cei interesati de restaurari si/sau auriri sunt sfatuiti sa apeleze la specialisti ca sa deprinda secretele muncii acesteia, ea fiind o activitate mult prea delicata si costisitoare pentru a fi deprinsa de pe internet.  

Foto 44. Din timpul auririi si apoi a lustruirii ramelor Aman 

Va pot spune, din experienta proprie, ca cea mai buna aurire se obtine intr-un mediu umed si ferit de praf, umiditatea atmosferei pastrand gesso-ul si bolusul untos pentru multa vreme. Invers, esuarea auririi are de aface cu puritatea materialelor si acuratetea retetelor, pe de-o parte, si apoi cu existenta prafului si uscaciunii din atmosfera unde se aureste si se lustruieste. Gesso-ul uscat nu se mai compacteaza sub atingerea agatului la fel de bine ca cel inca usor reavan, iar existenta celui mai marunt fir de praf sub sau pe foita de aur va face ca lustruirea aurului sa devina un cosmar cu multe zgarieturi. 

Nu doar praful, ci si grasimea de pe degetele si palmele auritorului poate ruina (pata iremediabil) suprafetele aurite. Degetul lasa urme de nesters pe suprafata de aur neprotejata si de aceea veti remarca oamenii mei purtand manusi curate de bumbac in fazele de aurire, lustruire si manipulare (vezi Foto 44 si 45). 

Foto 45

 5) Matching-ul si Blendig-ul sunt doua operatii inevitabile in procesul de finalizare.
Matching se refera la imitarea culorii, luminozitatii si texturii originale.  Prin blending intelegem orice operatie care are ca rezultat difuzarea, dilutia vizuala a suprafetei reparate in restul suprafetei originale. In procesul de blending, de exemplu,  marginile petecului de aur nou aplicat se vor eroda si subtia pana la transparenta, cu vata metalica extrafina, avand grija sa nu se erodeze si aurul original aflat dedesubt. Evident, marginile “petecului exced cu 2-3 cm zona propriuzis restaurata si pe aceasta fasie are loc blending-ul. Straturile succesive de patina se vor aplica si blend-ui in aceeasi idee. Datorita faptului ca cele 6 rame Aman au fost candva “restaurate” si vopsite cu bronz, suprafata originala de aur a fost total compromisa si a trebuit refacuta complet.  Solventii din vopsea de bronz au afectat liantul aurului facand imposibila separarea ulterioara. Indepartarea vopselei de pe rama insemna automat si reaurirea acesteia. In aceste imprejurari nu am mai avut cum documenta matching si blending, aceste doua faze fiind absente in cazul celor sase rame de care ne-am ocupat. Ele sunt insa etape vitale in munca de restaurare si de aceea le-am mentionat aici.

   6) Aurul nu oxideaza, nu se erodeaza prin actiunea agentilor atmosferici. Foita de aur este insa atat de subtire incat ea devine permeabila si poate fi stearsa prin frecare, daca liantul care o fixeaza pe suprafata ramei este afectat/reactivat. Astfel, in cazul foitei fixate cu mixtion, orice solvent capabil a dizolva mixtionul va patrunde rapid prin porii foitei de aur si va  ruina legatura acesteia cu suprafata. Incercarea de a sterge solventul scapat accidental pe rama va rezulta si in stergerea totodata si a aurului. 

Ramele de calitate muzeala sunt alcatuiri minunate, cu suprafetele foarte fragile, care nu pot fi curatate decat prin deprafuire (metode uscate). Pentru o mai indelungata si mai buna protectie ramele aurite sunt protejate cu un film foarte subtire de shellac urmate de un strat la fel de subtire de ceara transparenta microcristalina. Atentie mare insa, pentru ca exista o granita foarte ingusta intre frumos si urat, intre elegant si banal iar lacuirea ramelor reprezinta un risc major de slutire a ei. Prin lacuire aurul isi pierde rapid din frumusete, culoare si luminozitate ajungand sa arate exact ca si vopseaua de bronz. Aveti nevoie, asadar, doar de un film foarte fin de protectie, nicidecum de o lacuire vartoasa. Recomand folosirea shellac-ului foarte diluat, amestecat cu cateva picaturi de inhibitor care va fluidiza intarzia "inghetarea" lacului. Feriti rama proaspat lacuita de praful care s-ar putea depune pe ea pana la uscarea deplina a filmului protector.

Foto 46. Detalii ale unora dintre ramele restaurate.

Si cu asta am incheiat documentarea restaurarii celor sase rame Aman apartinand Muzeului de Arta al Craiovei. Va multumesc ca ati avut curiozitate si rabdare sa parcurgeti zecile de pagini dedicate subiectului arid al restaurarii unor rame antice. Sper sa va fi folosit. Daca aveti intrebari sau doriti sa ma contactati, sunteti invitati sa folositi orcare dintre metodele de contact oferite in pagina de contact a web siteului oficial al firmei ROSCA'S SRL  (www.roscas.ro)



---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

                                                   

duminică, 26 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a X-a). Despre patina si alti doi termeni noi.


*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                       
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                            
*                                                                                                                                              
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


Ce este patina si cum se imita ea.
Patina nu este murdarie, desi poate fi partial curatata. Patina nu este nici vopsea, desi are culoare. Patina nu este doar glazura fina de grasimi intarite prin adausuri de particule de praf si fum. Atunci ce este patina? Patina este un rezultat. Combinatia fascinanta, absolut intamplatoare, a tuturor efectelor factorilor fizico-chimici actionand in complicitate cu hazardul asupra ramei rezulta in ceea ce numim generic patina. Sa inventariem cateva dintre elementele ei.
Umiditatea atmosferica, fisurile si craquelura ramelor
Contractiile sezoniere ale lemnului conduc la fisurarea suprafetei de gesso. Fisurile sunt profunde, oarecum drepte si perpendiculare pe laturi, ajungand pana la lemn. Aceste fisuri au marginile rasfrante spre exterior, aspect ce se simte si la pipait. In timp liantul (cleiul animal) din gesso si bolus se deterioreaza. Degradarea cleiului de oase rezulta in ceea ce numim craquelura, adica niste fisuri marunte care se ramifica in toate directiilesi si sunt oarecum superficiale. Imi place sa compar fisurile cu fluviile iar craquelura cu afluentii lor. Cu cat o rama e mai veche, cu atat reteaua de fisuri si craquelura ei sunt mai abundente. Totusi, trebuie mentionat ca si insuficienta grosime a stratului de gesso poate fi facuta responsabila de aparitia si dezvoltarea prematura a fisurilor si craquelurii. 
Urmele lasate de insecte
Aici mentionam canalele sapate de cari in lemn, canale care din loc in loc strapung suprafata, apoi muscaturile insectelor care considera cleiul de oase din gesso o delicatesa (cunosc si numeroase cazuri de caini care au aceleasi rafinate gusturi si, daca apuca, ling ramele pana la lemn), precum si urmele activitatii digestive ale mustelor in special. 
Urmele si semnele dobandite accidental
Doar cine nu s-a apropiat de rame, asa cum am facut-o eu, se mai mira de imensitatea listei de accidente prin care trec ramele pe parcursul vietii lor. Astfel, ramele trec prin incendii si inundatii, cutremure si razboaie, ciocniri cu prilejul mutarii tablourilor dintr-o incapere in alta sau dintr-o casa in alta, greseli de manuire si curatare, accidente pe timpul transportului la mari distante, stricaciuni provocate de copii etc. Toate aceste agresiuni lasa urme specifice pe corpul ramelor. 
Depozite sedimentare
Frigul, caldura, lumina si particulele purtate prin aer (in principal cele de grasime, fum si praf) adauga un film transparent de sedimente pe suprafata ramelor, strat care supravietuieste si se ingroasa indeosebi in adanciturile ornamentelor si in cavitatile profilului. 


Matching si Blending


Potrivirea finala intocmai a suprafetei restaurate cu zona originala inconjuratoare se numeste matching. Din lipsa unui termen mai bun in limba romana il voi folosi in continuare pe cel din limba engleza. Un "perfect matching" este practic imposibil de realizat. Ceea ce pare a fi un “perfect matching” intr-o anumita situatie, daca e privit sub alta lumina ori din alt unghi ne va apare mai putin perfect. Partea buna a lucrurilor e ca nici nu-i nevoie de un perfect matching pentru ca ochiul celor mai multi dintre oameni nu sesizeaza diferente subtile de culoare, textura, refexii, luminozitate si alte ingrediente din aceeasi bucatarie. Matching-ul de mare clasa este o intrecere solitara intre restaurator si el insusi.
Oricat de bun ar fi matching-ul, el nu poate fi aplicat precum o clona in Photoshop. Conturul ferm al “petecului” este locul care intotdeauna va trada o usoara discontinuitate vizuala si de aceea aici trebuie intervenit pentru a estompa aceste diferente.  Lucrul acesta se obtine prin difuzie si extinderea actiunii dincolo de limitele precise ale reparatiei in sine. In felul acesta vechiul si noul se intrepatrund prin transparente inselatoare si nici cel mai exigent si indelung exersat ochi nu va mai putea detecta manopera. Procesul de estompare prin difuzie si dizolvare vizuala a suprafetelor si finisarilor noi in cele invecinate se numeste, in engleza, blending si ma voi folosi si in continuare de acest termen. 


Reproducerea patinei

Patina nu se picteaza, ci se "intampla" asa cum se petrec lucrurile si in realitate. Daca o rama are proeminentele uzate in urma deselor atingeri si frecari din timpul curatirii ei, ei bine, acel efect trebuie obtinut tot prin frecare, dar una repetata rapid de data asta. Cu ce frecati rama pentru o a obtine un anumit gen de abraziune e deja  alegerea dvs. Important e ca rezultatul sa fie similar si credibil. Pentru reproducerea patinei se pot folosi cam orice mijloace aflate la indemana. As putea sa fac din chestia asta un moment de magie, si poate ca ar merita cu adevarat o demonstratie, dara adevarul este ca pe langa toate tacamurile din bucatarie, folosite pentru a lovi si marca suprafetele ramelor, am folosit pana si culori alimentare, cafea nes sau cenusa din scrumiera. Cand vine vorba de patinare orice mijloc care lasa urmele dorite este bun, cu conditia sa aveti tot timpul controlul reactiei respective ca sa o puteti opri ori face corecturile de rigoare daca e cazul. Evident ca aceste imaginative resurse se adauga de-acum banalelor vopsele, pigmenti , ceruri si pulberi cu care ne impresioneaza anumiti restauratori. Cel mai dificil insa va fi sa imitati hazardul atunci cand veti simula fisurile si craquelura ramelor ori petele acciedentale, excrementele de muste, de pilda. Aratati-mi un om care poate desena pe o fila fisuri si craqueluri, la intamplare, fara sa inceapa la un momentdat (de obicei foarte repede) sa se repete si sa execute un fel de "ornament repetitiv", iar eu va garantez ca aveti in fata dvs un om cu totul special, un tip extrem de inteligent care stie sa-si suprime inclinatia absolut omeneasca spre ordine, ritmicitate, simetrie si frumos. Asa cum doar un actor foarte inteligent poate juca pe tampitul, doar un om inca si mai inteligent si talentat poate imita hazardul. 


(va urma)

---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------


Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca. Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

sâmbătă, 25 februarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IX-a). Aurirea si patinarea.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                      
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                           
*                                                                                                                                             
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 


D. Aurirea si patinarea ramelor, etapa cand plumbii esecului suiera pe la urechea restauratorului. 



Va reamintesc ca pana la acest punct am vorbit despre unele tehnici de reparare a lemnului, de refacere a suprafetelor si ornamentelor ramelor si am adus ramele tablourilor lui Aman in faza de reaurire si finisare. In cele ce urmeaza vom vorbi despre reaurirea si repatinarea zonelor/ramelor aflate in curs de restaurare.

Aceasta ultima faza este si cea mai delicata dintre toate fazele, ea desfasurandu-se pe fagasul ingust si sinuos care desparte succesul de esec si face in final limpede pentru toata lumea diferenta dintre un schuster si un restaurator adevarat. Astfel, daca in final poti recunoaste zona restaurata, se cheama ca rama a fost restaurata de un pantofar. Dimpotriva, daca nu-ti dai seama unde a fost restaurata nici cand ti se arata acel loc, inseamna ca ea a fost pe mainile unui restaurator adevarat. Ramele nu sunt fosile sau oale si ulcele, ca sa le completam partile lipsa, in ghips, si sa le expunem ca atare. O restaurare de genul acesta ne-ar restitui doar relieful ramei, nu si functiile ei. Or, nu trebuie niciodata pierdut din vedere ca rama si tabloul sunt obiecte estetice care se completeaza reciproc, in plus rama asigurand si protectia fizica a tabloului. O rama restaurata precum ceramica preistorica ar deveni inestetica si ar atrage in mod inevitabil si persistent atentia publicului spre zonele discrepante, in dauna tabloului, ori asa ceva este inadmisibil si, decat o astfel de reparatie, mai bine lasam ramele in starea lor de batranete genuina pentru ca au mai multa demnitate si isi joaca deja perfect rolul secundar in raport cu tabloul pe care-l incadreaza. Daca insa supunem restaurarii o rama, atunci e la fel ca si in cazul tablourilor, adica trebuie sa-i redam toata splendoarea stirbita de vreme, nu doar sa-i plombam cariile si sa-i refacem inventarul. Atentie insa! Asta nu inseamna sa o reinnoim. Dimpotriva, o rama restaurata trebuie sa-si arate varsta, dar sa para, in chip credibil, ca ar fi fost bine conservata tot acest timp. Prea bine conservata, si rama devine neverosimila, falsa, in timp ce o rama prea prost conservata pentru varsta ei ridica si ea suspiciuni de falsitate sau ample suferinte ascunse. Este o carare ingusta aici pentru parcurgerea careia e nevoie, pe linga cunostintele tehnice, de inteligenta, sensibilitate si orizonturi largi.

Trebuie inteles foarte bine ca in faza de aurire si patinare orice eroare de intelegere sau de executie are urmari catastrofale pentru restauratorul particular deoarece corectarea ei inseamna de obicei intoarcerea obligatorie in urma cu mai multe multe etape si reluarea de acolo a muncii lui, in speranta ca data viitoare va sti sa evite gresala facuta. Practic, asta inseamna timp si materiale foarte scumpe si rare risipite, adica pierderi nete in buzunarul restauratorului care nu e si nu va fi niciodata plin. Capcanele si esecurile in aceasta faza sunt la fel de frecvente ca si ragusitul pe un stadion de fotbal romanesc.

Revenind la ramele Muzeului de Arta al Olteniei, mai trebuie stiut ca ele aveau mai multe zone restaurate cu ornamente modelate, respectiv turnate in ghips si ca acestea erau de proasta calitate, la fel cum erau probabil si cunostintele si posibilitatile acelor vremuri. Cum nici foita de aur de 23,75 karate n-o fi fost accesibila pe atunci, reaurirea cu Schlagmetal pe o suprafata imperfect lucrata si finisata a amplificat in mod alarmant neajunsurile reparatiei in sine si banuiesc ca atunci s-a decis vopsirea ramele cu bronz pentru a acoperi semnele restaurarii stangaci facute, stingand luminozitatea diferita a suprafetelor si uniformizand privelistea. Aceasta vopsire cu bronz a ruinat insa ramele cu totul caci, de la o operatie de restaurare initial minora, ele au ajuns deodata pe lista de asteptare a unor viitoare interventii majore mult mai costisitoare. Cum asa? Simplu! Trei dintre rame fiind integral aurite in mixtion si restul fiind in buna  masura aurite in acelasi fel a facut ca indepartarea stratului de vopsea de bronz sa insemne inevitabil si pierderea stratului de aur de dedesubt, iar asta impunea reaurirea completa, obligatorie, a ramelor. In felul acesta noi am evitat ca plumbii esecului, despre care pomeneam mai sus, sa ne suiere pe la ureche, asa cum ar fi fost de asteptat daca aveam de reaurit si match doar portiuni de rama (!?!). Acesta este doar unul din multele paradoxuri ce guverneaza lumea restaurarilor si care fac de neinteles preturile practicate in acest domeniu. Un alt paradox tipic face ca o restaurare sa fie intotdeauna mult mai grea si mai scumpa in realitate, decat apare ea a fi la inceput, asta deoarece abia in timpul lucrului apar viciile ascunse, iar acestea trebuie eliminate sau neutralizate inainte de a continua lucrarea. Un alt paradox din aceasi zona face ca o restaurare de amploare medie sa dureze si sa coste intotdeauna mai mult decat elaborarea de la zero a unei reproduceri profesioniste de mare fidelitate a ramei cu pricina. 

Deoarece reaurirea completa a unei rame in procesul de restaurare este un caz cu totul si cu totul special, ar fi nedrept din partea mea sa ma precipit pe drumul deschis de sansa si sa va descriu in continuare ceva cu care e mai putin pobabil sa va intalniti, lasand in schimb nementionate acele obstacole cu care va veti intalni sigur mult mai frecvent in munca de restaurare. De aceea imi propun sa mai zabovesc putin pentru a comenta unele aspecte si subtilitati ce tin de matching and blending, termeni pe care-i voi imprumuta din engleza, din lipsa unor echivalente romanesti satisfacatori. 

Va urama


---------------------------------------------------------------------------
ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro
---------------------------------------------------------------------------



Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com