luni, 30 ianuarie 2012

Restaurarea unor rame Aman (partea a IV-a). Repararea lemnului ramei.




*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *
*      Retineti ca  exista TREI BLOGURI  si UN WEB SITE "ROSCA'S"                            
*                 3) Restaurari rame antice       (specializat)                                                    
*                 4) ROSCAS     (web site-ul oficial al firmei ROSCAS SRL)                          
*                                                                                                                                            
*  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  *  * 



Dupa cum am aratat in precedenta postare, cele doua rame neoclasice Aman traversasera ultimii mai bine de o suta de ani nu fara urmari si ranile timpului trebuiau a fi remediate. Daunele suferite in timp de aceste rame cuprind:
a) lipsa unor ornamente aplicate, (foto 13 si 14),
b) sparturi masive si parti lipsa datorate unor accidente din trecut, (foto 11 si 12),
c) deschiderea si fisurarea imbinarilor, la colturile ramelor, ca urmare a uscarii lemnului, (foto 15),
d) fisuri datorare delaminarii lemnului (foto 16),
e) fisuri datorate nodurilor (foto 17),
f) fisuri datorate subrezirii imbinarilor (foto 18),
g) muchii zdrelite si lipsa, (foto 12),
h) suprafata de aur erodata pana la disparitia totala a aurului, (foto 19 si toate celelalte),
i) reparatii superficiale executate in trecut si acoperite cu vopsea de bronz, (foto 13 si 16).
Imaginile mentionate mai sus sunt postate in context. Cautati postarea care trateaza etapa respectiva

In continuare vom descrie procedeele folosite pentru remedierea urmarilor fiecaruia dintre defectele si accidentele enumerater mai sus.


A) Repararea sparturilor masive si a partilor lipsa din corpul lemnos al ramei


Acest gen de defecte se prezinta ca in imaginile 11 si 12 de mai jos

Foto 11

Foto 12

Iata si cum se prezinta sparturile cu pricina atunci cand sunt privite din spatele ramei (foto 11.1 si 12.1)

Foto 11.1

Foto 12.1

In astfel de situatii intotdeauna vom salva si refolosi partile originale iar portiunile lipsa le vom reface din lemn nou. De retinut ca lemnul oxideaza in timp. Culoarea brun inchis a lemnului vechi va arata exact acest lucru. Aceste suprafete brunate nu pot fi lipite cu succes, indiferent ce metoda sau adezivi am folosi. Suprafetele lemnoase ce urmeaza a fi lipite trebuie "primenite" intotdeauna (chiar daca culoarea lemnului este inca vie), daca suprafetele respective au fost expuse aerului pentru cateva zile. Cateva zile de repaos a lemnului sunt suficiente pentru ca suprafetele ce urmeaza a fi lipite sa oxideze iar lipitura sa isi piarda considerabil din rezistenta si eficacitate. Cum curatati si primeniti partile ce urmeaza a fi lipite este o chestiune ce tine de cunostintele si judecata fiecarui restaurator. La nevoie se vor imagina dispozitive si tehnici speciale care sa va usureze munca. In cel mai rau caz partile de lemn se desprind complet, se curata si se reataseaza exact in locurile de unde au provenit. Pentru a lipi doua suprafete plane intre ele (cazul cel mai simplu pe care-l ofer doar pentru a exemplifica rigorile procedeului), in conditiile in care suprafetele de lipit au fost fasonate cu mai multe zile in urma, acestea se rascheteaza usor pentru a improspata suprafetele cu pricina, avand totodata grija sa nu le deformam cu acest prilej. 

Dar sa revenim la repararea insertiei faramate. Dupa curatarea sparturilor respective de praf si oxizi, am folosit acetatul polivinilic (aracetul) pentru a reatasa ferm acele parti de corpul ramei. Daca dorim sa fim extrem de rigurosi, putem folosi cleiul de oase pentru aceasta operatie, acesta fiind adezivul predilect al vechilor rameuri. Cleiul de oase este insa un adeziv reversibil la umezeala si caldura iar lipitura noastra era una extrem de fina, usor de ruinat pe parcursul procedeelor umede succesive de refacere a suprafetelor reparate. Aplicarea catorva straturi de gesso sotile ar fi reactivat cleiul de oase din lipitura cu consecinta ca partile lipite cu truda si migala s-ar fi putut desprinde. Pentru a evita acest risc am preferat sa folosim aracetul, un adeziv care, desi poate fi subtiat cu apa, devine insolubil dupa uscare. 

De obicei doua bucati de lemn sunt presate impreuna pe durata lipirii lor cu ajutorul clemelor de tamplarie. In cazul restaurarilor de rame aceste cleme se dovedesc a fi niste instrumente mult prea rudimentare pentru a le putea folosi. Imaginatia tehnica si practiaca specialistului va descoperi procedee noi si eficace de substituire a clemelor. Retineti ca in aceste imprejurari de mare ajutor s-ar putea sa va fie benzile elastice, ata de cusut, firul de nylon sau banda de mascare. Noi am recurs la banda de mascare pentru a sustine gentil si tostusi destul de ferm partile de lemn pe durata lipirii lor (foto 11.2 si 11.3).

Foto 11.2

Foto 11.3

Portiunile lipsa se vor reface din lemn nou, lemn care se debiteaza si se fasoneaza in functie de necesitati, prin daltuire si slefuire (foto 12.2). 

Foto 12.2

Dupa uscare, ranile din suprafata de gesso a ramei se chituiesc si se reacopera cu gesso nou. Deoarece chitul are o alta compozitie si densitate decat gesso, reparatia executata doar cu chit va fi suparator de vizibila dupa aurire. De aceea chitul  se aplica doar sub nivelul suprafetei de gesso, urmand ca diferenta sa fie completata cu straturi succesive de gesso nou aplicat cat mai economic, de-a lungul cicatricii ramei, pana cand noul gesso depaseste in inaltime nivelul suprafetei originale. Excesul se va nivela prin diverse procedee. De ce nu doar prin sefuire? Pentru ca suprafata antica de gesso s-ar putea sa nu fi fost finisata prin slefuire si, procedand la slefuire, modificam textura suprafetei in mod considerabil iar lucrul acesta se va recunoaste in chip suparator dupa aurire. Este ca si cum o suprafata de nisip a fost initial greblata uniform, cineva a calcat pe portiunea greblata si apoi a incercat sa stearga urmele netezind nisipul cu palma sau cu lopata. Locul in care s-a intervenit astfel va fi imediat evident pana si in ochii neinitiatilor. Doar daca folosim o grebla cu aceeasi dantura ca si cea originala vom putea reface suprafata de o maniera care sa faca reparatia noastra imperceptibila. Citirea corecta si intelegerea procedeelor folosite de constructorul original al ramei sunt esentiale in restaurarea cu succes a ramelor la standarde de calitate acceptate de marile muzee. Nu intamplator gasim lupe foarte puternice si chiar un microscop in arsenalul restauratorului modern. 

Va urma


_______________________________________________________________________________
     ROSCA'S SRL, unica manufactura de rame de calitate muzeala din Romania, are capacitatea de a ataca orice lucrare de restaurare, constructie sau reproducere in domeniul ramelor.    www.roscas.ro

Reproducerea integrala sau partiala a acestor articole este permisa cu acordul scris al d-lui Cornel Rosca.
Va multumim pentru intelegere. Adresa de contact este RameRoscas@aol.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu